Am intalnit undeva o afirmatie a lui George Cosbuc care suna cam asa:"Sinceritatea prea multa poate sa fie si obraznicie". Ca o fire vulcanica ce sunt, am catalogat-o din prima ca inepta. Apoi am stat sa meditez un pic la posibilele ei intelesuri.

In primul rand este confuza. Nu stim daca se refera la fondul sinceritatii sau la forma in care ea se manifesta. In al doilea rand ridica 2 probleme: sinceritatea fata de altii si cea fata de noi insine.

Sinceritatea este o atitudine, nu se masoara ca malaiul. In relatiile interumane, ca sa poata exista asa ceva, s-au inventat eufemismele. Acestea au rol in pastrarea amenitatii la un anumit nivel, insa daca un om ataca pe altul, folosindu-se de subtilitate, nu inseamna ca il ataca mai putin. Atacul este o fapta, iar faptele in sine sunt transante;doar cauzele si efectele lor sunt discutabile.

De exemplu, daca eu sunt sincer cu un prost si ii spun ca e prost in mod direct, imi spune ca sunt nesimtit, dar macar va recepta mesajul. Subitilitatea nu l-ar atinge, deci sinceritatea mea nu si-ar atinge scopul. Un om inteligent va aprecia sinceritatea in orice fel i-as aplica-o.

Privarea manifestarii sub orice chip a sinceritatii este daunatoare sinelui. Sa ne menajam singuri de adevar doar pentru a nu fi obraznici cu noi insine?

Sinceritatea ar trebui exercitata fata de propria persoana, in primul rand, apoi fata de altii, fiindca altfel se ajunge la un paradox jenant: devii sincer in ipocrizia ta.

Traim intr-o lume sclava a aparentei, in care sinceritatea e considerata defect, iar fatarnicia calitate. Oricat de ingrozitor ar fi un lucru, el trebuie imbracat intr-o aparenta frumos croita, pentru a respecta o asa-zisa moralitate de suprafata. Pana si respectul a fost infestat, golit de sens; suntem indemnati sa respectam pe oricine si sa ne batjocorim pe noi insine.

Deci, sinceritatea e privita ca virtute doar daca este cosmetizata. Alftel e obraznica.

Sa nu uitam, dar, ca omul are datoria de a fi sincer, insa nu si dreptul de a fi rau.

Personal, simpatizez mai mult cu ce spune Victor Hugo:"nu-mi place adevarul sa mi-l masor cu cotul. Vreau steaua cum se vede si rasu sincer, totul."